Ce ne motiveaza cu adevarat?

Cum ne putem mentine vie motivatia in contextul economic actual, cand recompensele materiale par a nu tine niciodata pasul cu dorintele? Ce ne poate stimula sa fim performanti, dinamici, multumiti de rezultate si in permanenta dornici de a invata si de a ne imbunatati?

drive

Un posibil raspuns ni-l ofera volumul “Drive” de Daniel Pink, cunoscut autor de carti de afaceri best-seller. Pornind de la ideea ca societatea are, asemenea unui computer, propriul sistem de operare, cu seturi de axiome si protocoale privind functionarea lumii, ce determina anumite comportamente in randul indivizilor, Pink demonstreaza, pe baze stiintifice, ca utilizarea unei paradigme bazate pe recompense si pedepse – folosita inca la scara larga in mediul corporate si nu numai – nu este o metoda eficienta de a conduce si motiva oamenii. In schimb, ceea ce poate creste entuziasmul si productivitatea echipei ar fi ca liderul sa ofere angajatilor sai autonomie, sansa de se perfectiona si de a-si demonstra excelenta in ceea ce fac si un scop, considera Pink. Argumentul sau: fiecare persoana resimte in mod natural nevoia de a-si dirija propria viata, de a invata si de a crea ceva nou, de a evolua, de a demonstra ce poate si de a fi apreciat. Asadar, ce solutie mai buna pentru a atinge deopotriva performanta si satisfactia, la nivel individual si colectiv, decat crearea contextului potrivit pentru manifestarea acestei dorinte launtrice?

Pe noi, echipa Autonom, ne-a inspirat teoria lui Pink, asa ca ne-am si ambitionat sa o punem in aplicare. Si stiti ce? Functioneaza! 🙂 Dar sa o luam cu inceputul:
Pink porneste de la “anatomia” motivatiei, distingand trei tipuri: 1.0 (nevoi de baza), 2.0 (indivizii raspund la stimuli negativi si pozitivi) si 3.0 (nevoia de evolutie), precum si doua structuri de comportamente: X – extrinsec (determinat de factori externi) si I – intrinsec (influentat de sentimente precum libertate, competitivitate, autodepasire). Pentru tipul extrinsec, banii pot fi o motivatie suficienta pentru a-si indeplini indatoririle, dar, pe termen lung, tipul intrinsec il surclaseaza. Motivul? Respectul pentru propria persoana il stimuleaza sa evolueze, iar satisfactia rezultatelor obtinute il automotiveaza, asigurandu-si astfel un grad mai ridicat al calitatii vietii. Recompensele materiale nu au puterea sa mobilizeze oamenii la maximum. Motivarea de tipul 3.0 nu exclude profitul, dar pune in prim plan scopul final colectiv, iar astfel afacerea are potentialul sa se revitalizeze si sa se reinventeze, devenind, implicit, tot mai performanta si profitabila.

In context profesional, academic sau in orice alt mediu care necesita motivatie, abordarea “morcovul si nuiaua” (carrot and stick) nu doar ca nu functioneaza, in general, ci chiar poate avea efecte negative: elimina motivatia intrinseca, reduce performanta, omoara creativitatea, faciliteaza pacalirea sistemului, provoaca dependenta si incurajeaza oamenii sa gandeasca pe termen scurt. Scopurile auto-propuse stimuleaza creativitatea prin autonomie si implicare dezinteresata, in timp ce obiectivele impuse din exterior (volumul de vanzari, profitabilitatea, punctajele obtinute la teste etc.) nu au puterea unei motivatii intrinseci, bazandu-se pe conformitate si controlul exercitat de ceilalti. Or, cum intr-un mediu economic dinamic, in care performanta si viabilitatea afacerilor (inclusiv din punct de vedere financiar) sunt direct conditionate de gradul de implicare si scopul colectiv al echipei unei companii, deducem ca implicarea este insusi catalizatorul excelentei si, in extenso, al succesului, indiferent de domeniu. Cei mai motivati oameni se dedica unor cauze mai mari decat interesul pentru propria persoana.

“Cocktailul” perfect pentru a obtine rezultatele dorite, recomanda Pink, include autonomie si responsabilitate – autonomie in sensul de a oferi angajatilor libertatea de a-si indeplini indatoririle fara un control strict privind timpul sau resursele folosite si responsabilitate pentru munca depusa. Companiile care ofera angajatilor autonomie in munca lor cotidiana au rezultate mai bune decat concurenta, declara Pink, pe principiul “angajeaza oameni buni si lasa-i sa-si faca treaba”. Am implementat si noi aceasta regula, iar rezultatele vorbesc de la sine: inregistram cresteri in fiecare an, deschidem noi agentii, ne extindem echipa si crestem flota auto. De altfel, in cazul nostru, nici nu se putea altfel: doar autonomia face parte din insusi ADN-ul afacerii noastre!

Considerand ca scopul este calatoria, nu destinatia, gasim recompensa in munca efectiva: fiecare proiect ne ofera sansa de a ne perfectiona, sa acumulam informatii si experiente utile care ne pot recomanda drept profesionisti in domeniu. In plus, satisfactia de a ne multumi clientii, feedback-ul pozitiv, recunoasterea meritelor in cadrul echipei ne motiveaza sa fim mai buni zi de zi.

Concluzia? Excelenta este un tipar de gandire, un proces necesar, dar si o aspiratie permanenta. Perfectiunea este relativa si niciodata nu putem spune ca am atins apogeul calitatii in munca noastra, asa ca ne straduim sa ne imbunatatim mereu standardele, pentru a le depasi apoi, iar si iar.

„Aceste lecţii merită să fie învățate şi, cu cât mai multe companii se simt încurajate să implementeze sfaturile lui Daniel Pink, cu atât mai bine”Wall Street Journal

Daniel H. Pink este editorialist la publicatiile The New York Times, Harvard Business Review şi Wired. A mai scris si volumele A vinde e omeneste (2013), A Whole New Mind (2006), The Adventures of Johnny Bunko (2008), Free Agent Nation (2002). “Este unul dintre cei mai apreciati speakeri ai momentului, sustinand seminarii si prelegeri pentru corporatii, asociatii profesionale si universitati din intreaga lume despre transformarea radicala a modului in care functioneaza economia si despre noua tipologie a locurilor de munca”, mentioneaza Editura Publica in pagina dedicata volumului Drive.

Lectura placuta si motivatie maxima va dorim! Si, apropo: pe voi ce va motiveaza? 🙂