0

Interviu cu Radu Predescu, un Autonom pe “frontul” de vanzari

Exista 3 virtuti dupa care ma ghidez in viata: altruism, loialitate si perseverenta. Principalul meu punct forte este sa cladesc echipe puternice, care se remarca printr-un grad ridicat de performanta si indeplinirea cu abilitate a activitatilor. Cred cu tarie ca oamenii reprezinta nucleul a tot ceea ce facem”, se prezinta pe profilul sau LinkedIn Radu Predescu, membru al echipei noastre de vanzari.

Absolvent de studii superioare economice, Radu a fost cadru militar in perioada 1995-2010, participand la misiuni in Afganistan si Irak, precum si la multiple programe de pregatire, in diverse colturi ale lumii. Dupa 16 ani a renuntat la cariera militara si a intrat in afaceri, conducand un grup de firme din Brasov: una de securitate si paza, alta de consultanta si management. In aceasta calitate a aflat de compania noastra, ne-a fost client de leasing operational si i-a cunoscut pe cativa dintre colegii autonomi (pe care ii caracterizeaza generic drept “oameni energici si onesti”), incepand cu Aurel Dumencu, pe atunci proaspat manager al agentiei din Brasov. Treptat, a descoperit valorile Autonom, cultura noastra organizationala, si a realizat ca se identifica cu acestea: “Am vazut ca se poate face business si altfel, fara incrancenare si cu zambetul pe buze.”

Si iata ca, in 2015, a decis sa renunte la rolul de manager al firmei din Brasov si sa se alature echipei noastre de vanzari. De fapt, oarecum era unul de-ai nostri inca dinainte, obisnuind sa ne recomande clienti. De atunci, vine saptamanal la sediul nostru din Bucuresti pentru a se intalni cu ceilalti colegi din vanzari.

echipa

Cum a fost primul an de Autonom pentru Radu? “Am inceput foarte efervescent”. A inceput sa invete ce trebuia sa stie pe vanzari. Avusese cursuri de profil in facultate, dar nu pusese in practica aceste lucruri. L-a ajutat, desigur, si perspectiva de fost client Autonom. Dupa primele luni a resimtit o presiune pe care nu o intelegea. Analizandu-se, a realizat ca presiunea venea tocmai din autonomie – cu cat primesti mai multa libertate, cu atat mai mare este si responsabilitatea resimtita. Pentru a avea o vedere de ansamblu, s-a detasat putin si i-a ascultat pe colegi si sefi: “asa afli multe, mai ales despre tine”.

A invatat mult despre Autonom, a avut deja sedinte de training cu circa jumatate dintre managerii agentiilor din tara. “Intr-un an, m-am transformat”. Desi nu se pot face vanzari fara a tine seama de cifre, cauta calitate inainte de toate, vrea sa descopere firme cu valori si afinitati similare alor noastre. Provocarea pe care si-o autostabileste? Sa realizeze cat de multe posibil impreuna cu echipa. Iata de ce doua zile pe saptamana si le petrece pe teren, in intalniri cu colegii din toata tara.

“Sunt omul planificarilor si al initiativei, am facut mereu asta”. O obisnuinta care i-a ramas din experienta militara, cand abilitatea de organizare, dar si de a lua decizii in timp-record puteau hotari soarta misiunii si chiar supravietuirea, deopotriva pentru sine si camarazii de lupta.

dsc00364

A ales cariera in armata pe cand avea 21 de ani, fiind atras de faptul ca sistemul era foarte bine organizat. „Am descoperit ca, teoretic si practic, sistemul militar este o microsocietate in masura sa indeplineasca orice misiune, in orice moment, cu resurse proprii. De asemenea, mi-a placut faptul ca exista o ierarhie care este pastrata cu sfintenie indiferent de situatie si asta mi s-a parut un lucru fascinant“, a declarat Radu intr-un interviu acordat in 2010 ziarului Curentul.

dsc04257De-a lungul celor 16 ani de armata, a participat la nenumarate cursuri, in Cehia, Italia, Germania, SUA, Marea Britanie, Norvegia, Irak, Afganistan, Armenia, Georgia, Azerbaijan, inclusiv pentru operatiuni NATO, cand Romania tocmai devenea membru al Aliantei Transatlantice. Pentru admiterea in fiecare astfel de program dadea examen, iar testele durau chiar si pana la 8 ore, incluzand examen psihologic, analize medicale, uneori si probe fizice. A trait experiente extreme – de la exercitiile speciale desfasurate in mediul arctic, pana la misiunile din arsita Orientului Mijlociu, unde diferentele mari de temperatura intre zi si noapte le creau, inevitabil, probleme de sanatate: “primavara ne imbolnaveam toti”.

10013112_10153012316558326_7708204941845428557_n

Cea mai dificila experienta a trait-o in 2006, in Norvegia, aproape de Cercul Polar, unde a participat la un curs de instructori pentru ducere a luptei in conditii arctice, alaturi de colegi din alte 11 natiuni, el fiind singurul roman. Au parcurs atunci 2000 km pe schiuri, la temperaturi de -38 grade Celsius si vant de peste 100 km/h; in total, 3 luni de instructie. Carau ranite de cate 47 kg si trageau pe rand sania Akia cu echipamente. “Tema” militarilor participanți la curs era sa invete cum trebuie sa se pregateasca pentru furtunile de zapada – concret, sa-si creeze un iglu in zapada in maximum 7 minute, cu tot ce presupunea asta: sapat groapa, topit zapada pentru a avea apa de baut, pus toate lucrurile la adapost. Initial, nu reuseau sa se incadreze in timp, dupa care, invatand cum trebuie coordonata echipa, au reusit sa reduca durata exercitiului chiar la jumatate. Secretul: sa creeze o rutina pe care, prin practica si supervizare, ajungeau s-o realizeze tot mai bine si mai repede. “Acolo am invatat ce inseamna munca de echipa”.

Erau echipati din cap pana in picioare, cu extra-protectie la extremitati: trei perechi de manusi, ochelari de zapada si fata acoperita de balaclava, o cagula speciala, pe care inca o tine in masina. Chiar si asa insa, riscul degeraturilor era iminent. Ca sa supravietuiasca, aveau cate o rutina pentru orice situatie. Se impartisera in echipe de cate doua persoane (body team). La fiecare doua minute de marsaluit prin gheata si viscol, se opreau si se verificau reciproc de degeraturi, partenerul incalzind cu palmele zonele amortite ale celuilalt. In ciuda masurilor de protectie si a instruirii, inevitabilul s-a produs: din cauza gerului, o lacrima s-a prelins pe langa ochelari si a inghetat instantaneu pe piele, provocandu-i o degeratura la una dintre falci. Partenerul a incalzit rapid locul, dar tot i-a ramas o sensibilitate in zona respectiva: si acum, dupa atatia ani, cand este foarte frig, resimte o amorteala in zona respectiva, stie exact unde este: “Daca imi dai un pix, o pot desena”.

Conditiile erau cu adevarat extreme, chiar si superiorii s-au speriat: riscurile erau reale, viata le era pusa in pericol. Dormisera 5-6 ore in 4 zile. La un moment dat, unii dormeau si in mers, dar nu se puteau opri, le-ar fi fost fatal. La final, cand au vazut lumina de la capatul viscolului si au ajuns la adapost, au primit o invitatie memorabila: regele Harald al Norvegiei i-a invitat la masa la un hotel de 5*. Erau sleiti de puteri, dar fericiti ca au scapat cu viata.

Alte meridiane, noi provocari. In 2005, la varsta de 29 de ani, a fost intr-o misiune in Afganistan, iar in perioada 2007-2008 in Irak. In 2008 a participat la un program in SUA, la Academia de Subofiteri pentru Unitati de Manevra. Un an mai tarziu a plecat pentru a doua oara in Afganistan, iar la intoarcerea in tara a fost numit Consilier al Comandantului la Batalionul 21 Vanatori de Munte – divizie a Fortelor Terestre Romane, parte din infanterie. Era cel mai tanar consilier al Comandantului. O satisfactie, dar si o mare responsabilitate, care i-au definit hotarator cele doua mari sarcini:
1. indeplinirea misiunii;
2. grija fata de oameni.

dsc00007

Cel mai dureros lucru a fost sa piarda colegi. Cati? Prea multi… “Cand pierzi un camarad, nu poti descrie in cuvinte ceea ce simti. E un fel de frustrare amestecata cu neputinta si gandul ca si pe ei ii astepta acasa cineva drag, la fel ca si pe tine”, mai mentiona Radu in acelasi interviu de presa mai sus mentionat. Este insa constient ca “niciun echipament nu te poate feri total de riscurile unui teatru de operatii”.

La un moment dat, pe 100_0625cand se afla in misiune de lupta in Irak, “ne-au anuntat chiar inainte de a pleca acasa ca misiunea se prelungeste si trebuia sa mai ramanem inca doua luni. A fost un moment psihologic tensionat, toata lumea astepta sa-si revada familia. Unii dintre noi stabilisera chiar data nuntii in perioada aceea si a trebuit sa amane evenimentul. De asemenea, tot in cele doua luni, mai multi militari au devenit parinti. Greul acestei situatii nu l-am dus noi, ci familiile noastre. […] Lor le este cel mai greu pentru ca noi am avut ocazia sa ne alegem meseria, ei nu au avut aceasta ocazie. Familiile nu inteleg exact de ce facem noi acest lucru, cu toate acestea ne sunt aproape si ne sprijina neconditionat”, mentioneaza Radu in acelasi interviu.

Tocmai faptul ca familia sa suferea din cauza perioadelor lungi in care el lipsea de acasa l-a determinat, in 2010, sa renunte la Armata si sa aleaga alta cariera, alta viata. Abia i se nascuse a doua fetita si deja pierduse momente importante din copilaria primeia, petrecand cu ea abia vreo sase luni adunate.

Chiar daca si-a incheiat insa cariera militara din proprie initiativa, considera si acum ca in armata a invatat tot ce stie mai bun si unele lectii ii sunt si acum de folos. De exemplu, faptul ca orice organizatie are in comun cu armata sase lucruri, esentiale pentru a-si atinge obiectivele:
1. personalul
2. informatii (in domeniul corporate, vorbim despre business intelligence)
3. operational
4. logistica si administratie
5. relatii cu publicul/ societatea civila
6. comunicatii & IT

Toate inseamna munca de echipa si toate sunt esentiale pentru reusita misiunii: “Daca nu le atingi pe toate, nu ai randament”. Si in Autonom, in spatele oricarui om de vanzari sunt minimum alti 4 colegi care contribuie la elaborarea unei oferte, de exemplu.

Si-a creat si in activitatea actuala o rutina, pentru optimizarea timpului de lucru: isi structureaza ziua pe module, grupand activitatile similare: un anumit interval pentru intalniri, altul pentru a raspunde la emailuri etc. Iar “body team”-ul nu da gres nici aici: sedintele cu colegii de vanzari din Autonom sunt adevarate programe de training, fara a se incadra insa intr-un sablon. Fiecare vine cu o experienta diferita de viata, le-o impartaseste celorlalti si, totodata, invata din acest schimb de idei si viziuni, reusind astfel sa gaseasca noi abordari. “Suntem niste norocosi”, spune Radu.

Pentru viitorul apropiat, si-a propus sa sporeasca relationarea in cadrul firmei si sa organizeze un workshop de vanzari pentru colegii Autonom din toata tara. Pana atunci, se bucura de compania acestora si in timpul liber: unii i-au devenit prieteni de familie, petrecandu-si uneori week-end-urile impreuna, cu soti/sotii si copii, in expeditii cu cortul, la poalele Bucegilor. Ii place sa schieze, iar in octombrie va alerga la maraton, in stafeta, impreuna cu alti Autonomi.

O alta pasiune a lui Radu o reprezinta vinurile. Este membru al unui club de profil din Brasov, unde participa la degustari – prilej de relaxare, dar si de networking. “Acolo nu e nimeni incrancenat”. Se spun povesti despre vinuri si, consumat cu moderatie, vinul este benefic si sanatatii. Preferatul sau este Golem-ul rosu din 2008.

Am discutat cu Radu mai bine de doua ceasuri, timp in care i-am ascultat peripetiile cu gura cascata, uneori am scos exclamatii de uimire, alteori am ramas fara cuvinte. In cele din urma, incercand sa tragem o concluzie, l-am rugat sa ne spuna care este cea mai mare realizare a sa, dupa atatea experiente inedite si o viata ce seamana a roman. Dupa o lunga tacere, ne-a raspuns cu emotie nedisimulata: “Familia, sursa mea de echilibru”.

10401133_10153809837648326_6914316736420981230_n

In categoria: Despre Autonom, Interviuri Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Din aceeasi categorie

Promovati

Comentati

Submit Comment

© 8445 Autonom Rent A Car Blog. Toate Drepturile Rezervate.