Din cei 200 de colegi dinamici si inimosi, cati numara acum echipa Autonom, multi ne impresioneaza nu doar prin performantele profesionale, ci si prin pasiunile pe care le cultiva in timpul liber, printre care sporturile sunt la loc de cinste. Ce-i drept, miscarea face parte din ADN-ul companiei noastre 🙂 Un bun exemplu in acest sens este colegul nostru Dan Toma, Key Account Manager Autonom si practicant fervent al salturilor cu parasuta. Mai multe despre el va invitam sa aflati din randurile ce urmeaza.
Dupa ce a gustat traiul pe taram american timp de trei ani si jumatate, cu munca, distractie si calatorii, Dan a ales sa revina in tara, hotarat sa-si gaseasca o slujba stabila, cu oportunitati de dezvoltare profesionala si personala. S-a alaturat echipei noastre in 2009, iar dupa doi ani de activitate ca agent rent-a-car la agentia Autonom din Baneasa, Bucuresti, a devenit Key Account Manager, gestionand in prezent relatia cu clientii corporate mari, respectiv companii ce necesita solutii de transport pe intreg teritoriul tarii. Provocarea l-a ambitionat sa fie mereu la inaltimea asteptarilor – ale clientilor si colegilor deopotrivă. A reusit acest lucru, doar era obisnuit deja cu inaltimile: in timpul liber, Dan sare cu parasuta de la altitudini de 4000 m.
Au trecut deja 10 ani de cand acest hobby a intrat in viata lui. Emotia primului salt a fost urmata de o alta, a nerabdarii de a reveni in avion, a intalnirii cu norii si adrenalina plutirii alaturi de prieteni. Asa se face ca acum numara deja 150 de salturi, realizate in tara, dar si peste hotare, in Ungaria sau SUA. Cel mai adesea “sare” de la TNT Brothers, Aerodromul din comuna Cornetu, jud. Ilfov (la 17 km de Bucuresti, pe Soseaua Alexandria), unde isi dau intalnire incepatori curiosi sa incerce macar o data in viata saltul in tandem, cursanti dornici sa deprinda secretele parasutismului (ehe, nu e asa simplu cum pare!) si practicanti deja avansati.
De cum mijeste primavara si pana toamna tarziu, in week-end, oricat de des ii permit timpul, conditiile meteo si bugetul, Dan este acolo, in “dropzone”. Este locul lui de “joaca”, dar e o joaca serioasa: pana sa primeasca dreptul de a sari neinsotit de instructor, s-au strans zeci de ore de pregatire: salturi si cursuri de specialitate – esentiale pentru a invata „bazele” parasutismului, toate minutios inregistrate intr-o evidenta recunoscuta la nivel international, astfel incat sa aiba permisiunea de a sari oriunde in lume. Se adauga, desigur, investitiile in cursuri si in echipamente. Parasutismul nu este un sport economic: fiecare salt individual costa 120 lei, iar unul in tandem, cu instructor, 700 lei. Dar toate acestea merita din plin, spune el: nimic altceva nu i-a imbogatit viata cu atatea emotii si senzatii, de bucurie pura, de adrenalina intensa, de energie pozitiva. Cum e sus, la 4000 m? “O liniste deplina, cand se deschide usa avionului si sari. Apoi, senzatia de plutire. Vezi norii, vezi lumea, esti tu cu tine, doar te bucuri de senzatie, traiesti momentul, zbori.”
Iar cand toate acestea sunt impartasite cu prietenii, fericirea creste exponential. Pe de o parte, fiindca cele mai reusite salturi sunt cele in sincron, iar pe de alta, pentru ca atmosfera si comunitatea de acolo fac ca intreaga experienta sa fie si mai frumoasa, si mai memorabila. In timp, Dan si-a facut camarazi si din randul celorlalti “fun jumperi”, cum se autodenumesc, dar si-a “corupt” si iubita, prietenii si colegii sa incerce. Si nici nu e de mirare: vorbeste cu atata entuziasm despre pasiunea lui, incat devine repede contagios.
“Cand mergi sa sari cu parasuta, nu te duci cu gandul ca sari repede, o data, de 2 ori si apoi vii acasa sa vezi meciul, ci mergi sa te relaxezi si, in acelasi timp, sa traiesti adrenalina, sa socializezi, sa inveti de la altii. E un mod de viata”, spune Dan.
Sa invete. Asta este ceea ce-l motiveaza si la munca, si in parasutism. Dar oare cat poti invata in cele 60 de secunde, cat dureaza un salt din avion? Suficient ca sa exersezi cateva posturi preferate ale practicantilor (pe spate, pe burta, stand in sezut, in picioare etc.), sa incerci un sincron cu prietenii care te insotesc si, bineinteles, sa te lasi plutind, deasupra norilor, ca sa revii apoi, iar si iar, pentru senzatia unica.
Ce le recomanda Dan celor care ar vrea sa se apuce de parasutism? „Sa incerce macar o data, sa vada cum e. Apoi, sa mai incerce o data, dupa o saptamana, doua, o luna, sa se asigure ca le place cu adevarat. Cursurile pentru saltul cu parasuta sunt destul de costisitoare [n.n. de ordinul miilor de lei], echipamentele, de asemenea, nu tocmai accesibile (minimum 3000 lei un echipament format din combinezon, casca, altimetru si audibil) si multi renunta pe parcurs, chiar si dupa ce au facut cursurile.” Nu in ultimul rand, pe langa senzatia de libertate si euforie deplina, parasutismul inseamna disciplina si responsabilitate – pentru tine si pentru ceilalti care plutesc alaturi de tine. De aceea, este vital (la propriu) sa inveti si sa respecti temeinic indicatiile instructorilor pentru a nu cauza accidente in timpul saltului, considerand viteza de picaj de circa 220 km/ora. “Este ca si cum ai merge pe autostrada, dar la inaltime”. Teoretic, e simplu: trebuie doar sa-ti amintesti sa deschizi parasuta la timp – e suficient sa arunci cand si cand o privire altimetrului prins la incheietura mainii. Iar daca, sub efectul adrenalinei, intarzii periculos de mult, te atentioneaza si audibilul, un dispozitiv montat in casca, ce masoara altitudinea si emite alerte sonore cand ai atins limita inferioara permisa (1200 m), ba chiar exista parasute cu sistem de siguranta incorporat (AAD – Automatic Activation Device), care se deschid singure daca tu uiti sau nu reusesti sa actionezi in timp util. Totodata, se impune mare grija la aterizare, cand articulatiile sunt supra-solicitate. In rest, daca respecti regulile, este un sport destul de sigur: sansele de a avea un incident sarind cu parasuta sunt infime, spune Dan, iar noi il credem; doar a sarit deja cu bine de 150 de ori 🙂
Acum insa, este deja pregatit pentru noi experiente: in curand, se va deschide, la Chitila, primul centru de agrement cu tunel de vant aerodinamic si piscina cu valuri pentru surf din Romania, eveniment asteptat cu entuziasm de pasionatii de parasutism si alte sporturi considerate extreme.
Revenind cu picioarele pe pamant, ne intrebam in ce masura pasiunea pentru salturile cu parasuta il ajuta pe profesionistul Dan sa fie mai productiv la locul de munca. “Nu cred ca depinde de asta, ci de persoana fiecaruia”, vine raspunsul. Iscoditori, incercam sa aflam mai multe despre cel care se asigura, zi de zi, ca firmele (autohtone sau multinationale de prestigiu) care au ales serviciile Autonom drept solutii de transport primesc exact ceea ce asteapta, la standarde fara cusur. Desigur, Dan nu este singur in aceasta misiune: il ajuta colegi din cele 41 de centre de inchiriere Autonom din 28 de orase ale tarii. Intr-o lume atat de dinamica, si clientii nostri trebuie sa tina pasul pentru a fi competitivi, deci trebuie sa le acordam asistenta non-stop, 24/7/365, in orice situatie. Dan stie ca atat clientii, cat si colegii se bazeaza pe el si nu poate sa-i dezamageasca, asa ca, ambitios din fire (doar e nascut in zodia Berbecului), face tot ce depinde de el pentru ca lucrurile sa iasa bine si nu suporta ideea de a se pune in situatia in care i s-ar putea reprosa ceva pe buna dreptate. Cat de dificil este sa raspunda acestor asteptari? “Nu este nimic greu. Imi place ce fac, chiar si acum, dupa atatia ani. Intotdeauna ma pun in locul clientului, ma intreb ce servicii mi-ar placea sa primesc in acea ipostaza”.
Ce il motiveaza? Multumirile clientilor, care ii confirma ca si-a facut bine treaba, sentimentul de satisfactie si coeziune, colectivul frumos, pozitiv, inchegat. In plus, ii plac oportunitatile de dezvoltare: “Vreau sa invat mereu ceva nou, nu suport sa ma plictisesc”. Si pentru ca succesul nostru este posibil doar in echipa, Dan asteapta, desigur, acelasi nivel de implicare si de la ceilalti. Inspirat de modelul stabilit in companie de fratii Dan si Marius Stefan, managerii Autonom, Dan Toma a urmat cursuri de leadership, citeste carti de business si, ocazional, participa, alaturi de alti colegi, la crosuri caritabile, precum ultramaratonul “100 for Children”.
Concluzia? Daca a trai inseamna a nu lasa viata sa treaca zadarnic pe langa noi, a ne stradui zilnic sa devenim mai buni, mai puternici, mai creativi si, de ce nu, mai fericiti, Dan pare sa fi reusit deja. Multumim pentru exemplul personal la inaltime, Dan! 🙂
