„Sa fii dispus sa faci sacrificii si sa iti doresti sa atingi apogeul, indiferent de obstacole”. Iata crezul colegului nostru Ovidiu Iacob, care devenea, in primavara 2010, la doar 19 ani, cel mai tanar campion national la skandenberg, la categoria grea. Atuurile dobandite de-a lungul anilor, in competitii, au ramas si astazi vii, iar acum le pune in aplicare in calitate de consultant tehnic Autonom. Va invitam sa-l cunoasteti mai bine din interviul de mai jos.
1. Te invitam sa te prezinti. Cine este Ovidiu Iacob – la serviciu, dar si in timpul liber?
Sunt o persoana comunicativa, deschisa, vesela, prea sincera si directa uneori, si serioasa atunci cand este cazul (mai ales la serviciu). Atunci cand mi se da o sarcina sau accept o provocare, imi place sa o duc la bun sfarsit chiar daca are sau nu urmari in avantajul meu.
2. Cand si cum a aparut pasiunea pentru skandenberg? Cum te poti indragosti de un sport care face sa-ti trosneasca oasele la propriu? 🙂
Prima oara am intrat intr-o sala de forta la 14 ani, in vacanta de vara. Atunci l-am vazut pentru prima oara pe cel care urma sa-mi devina antrenor de skandenberg, Radu Cristian, un om cu un mare caracter, multiplu campion, caruia o sa ii multumesc toata viata pentru performantele pe care le-am atins datorita lui. Bineinteles ca nu atunci m-am apucat de skandenberg, dar viitorul antrenor, vazand ca execut corect toate exercitiile specific grupelor de muschi si ca am un fizic impunator (asta multumita tatalui meu, si el sportiv la viata lui), ma luase deja oarecum in vizor. Pe la 16 ani am inceput sa ma antrenez la masa specifica skandenbergului. Observand ca am potential, imi aranja meciuri cu cei din top 10 pe judet pentru a-mi permite sa ma autodepasesc. Treptat, am reusit sa ajung la performanta de a fi pe locul 2, cu dorinta de a deveni “elevul care isi depaseste profesorul”. Timp de trei ani m-a stimulat si pregatit pentru a-mi indeplini scopul de a fi nr. 1 la Campionatul National, categoria grea. Modul in care m-am simtit atunci cand am urcat pe podium, in calitate de cel mai tanar campion, m-a facut sa ma indragostesc, la propriu, de acest sport.
3. Cat de cunoscut si popular este skandenbergul in Romania?
Cand am debutat eu, din pacate, nu era atat de popular pe cat avea sa devina mai tarziu. In ultimii 2-3 ani, urmarind si fiind inca la curent cu ceea ce tine de skandenberg, am constatat ca a luat amploare in mediul tinerilor pasionati de sport.
4. Cum decurg antrenamentele de skandenberg? Dar competitiile?
Antrenamentele specifice acestui sport sunt foarte dure, solicitand la maximum tot ceea ce tine de articulatii, tendoane, cat si intreaga musculatura. Exercitiile se fac cu atentie sporita si cu un grad de corectitudine ridicat pentru a evita accidentarile. Inainte de fiecare competitie este nevoie de multa odihna si de o alimentatie echilibrata pentru ca organismul sa reziste cu brio in fata stresului si a efortului depus. De asemenea, in timpul competitiilor este nevoie de o mare concentrare, accidentele putand surveni chiar si intr-o fractiune de secunda.
5. In ce perioada ai practicat skandenberg si cat timp obisnuiai sa-i dedici?
Am participat cu pasiune, timp de cinci ani (2009-2014), la o multitudine de competitii nationale, regionale si balcanice. In primii doi ani, ma antrenam de trei ori pe saptamana, cate aproximativ trei ore, tocmai pentru ca imi doream sa devin bun. Cu timpul, avand rezultate tot mai bune, iar conditia mea fizica dezvoltandu-se peste asteptari, am fost tot mai ambitionat sa fac performanta. Drept dovada, ma antrenam mai multe ore pe zi; ba, mai mult, mi-am format o echipa de prieteni pasionati, de asemenea, de acest sport, cu care stabileam intalniri si in afara salii de forta, pentru a ne antrena cat mai mult.
6. Care sunt principalele avantaje si dezavantaje ale acestui sport?
Cel mai important avantaj este satisfactia ca am facut ceea ce imi place. Nu am avut parte de avantaje financiare considerabile, insa mi-au ramas cateva amintiri pretioase. Din punctul meu de vedere, sunt suficiente dezavantaje atat in plan psihic, cat si in ceea ce priveste sanatatea.
7. In primavara 2010, pe cand aveai 19 ani, ai devenit cel mai tanar campion national la skandenberg la categoria 110 kilograme, obtinand aurul cu bratul stang si argint cu cel drept. Ce calitati si atuuri sunt necesare pentru a ajunge pe podium? Exista vreo reteta secreta pentru succes?
Inca de cand am inceput sa ma antrenez, am fost foarte muncitor si ambitios, acestea fiind, dupa parerea mea, principalele calitati care m-au ajutat sa devin campion. Pe langa acestea, trebuie sa existe devotament si pasiune in tot ceea ce faci. Cred ca reteta succesului exista atunci cand esti dispus sa faci sacrificii si sa iti doresti sa atingi apogeul.
8. Cand vine vorba despre competitia cu altii si cu tine insuti, ce te ridica, ce te doboara? Cum a fost in cazul tau?
In competitia cu altii, tot timpul mi-am dorit sa fiu cel mai bun, constient fiind insa ca altii sunt la un nivel mai ridicat, dar asta nu m-a impiedicat sa fiu un adversar pe masura chiar si cu “greii” acestui sport. In ceea ce ma priveste, repet, mi-am dorit tot timpul sa ating apogeul, indiferent de obstacole. Tot timpul m-a ambitionat si incurajat increderea celor dragi mie.
9. Cum arata o zi obisnuita din viata unui campion la skandenberg?
La inceput, la 19 ani, nu aveam un program foarte diversificat si bine pus la punct, majoritatea timpului dedicandu-l educatiei si antrenamentelor. Proaspat licentiat, programul meu actual este dedicat in mare parte jobului, dar asta nu ma impiedica sa lipsesc de la antrenamentele zilnice. O alta parte din timpul meu il dedic momentelor petrecute cu persoanele dragi mie, familia si iubita mea.
10. Care a fost cea mai mare provocare din cariera ta sportiva? Dar cea mai mare satisfactie?
Cea mai mare provocare din cariera mea sportiva si, totodata, si cea mai mare satisfactie a fost aceea de a ma mentine pe podium. De la an la an, concurentii erau tot mai numerosi, puternici si ambitiosi, dar asta ma motiva si mai tare sa lupt pentru a-mi pastra locul in clasament.
11. Ce le recomanzi practicantilor incepatori de skandenberg sau celor care cocheteaza cu ideea de a incerca acest sport?
Cei care vor sa practice acest sport trebuie sa aiba, in primul rand, un antrenor implicat si capabil sa le scoata in evidenta potentialul. Un alt factor important este ca ei sa isi cunoasca limita si sa nu faca excese. Totodata, trebuie sa fie inzestrati cu rabdare, vointa si tarie de caracter pentru momentele in care vor aparea esecuri si nedreptati.
12. Te-ai retras din skandenberg in 2014. Ce te-a determinat sa renunti? Obisnuiesti sa-l mai practici, macar ocazional?
De la an la an, fondurile alocate pentru testele anti-doping in aceste concursuri erau din ce in ce mai mici (uneori chiar deloc), iar concurentii cu “asul in maneca” nu incetau sa apara. Corectitudinea fiind unul dintre punctele mele forte, m-am simtit nedreptatit, stiind cata munca este in pregatirea unei competitii si, atingand limita rabdarii, am decis sa ma retrag din concursuri. Au mai existat antrenamente dupa, dar doar intre prieteni si nu cu acelasi patos.
13. In ce masura te-a influentat skandenbergul in viata personala sau profesionala?
Nu pot sa spun ca m-a influentat in mod special in viata personala sau in cea profesionala. Prietenii si familia m-au sustinut intotdeauna, iar cunostintele m-au privit tot timpul cu o oarecare admiratie si respect.
14. Ce alte pasiuni ai? Dar obiective?
Sportul va ramane mereu pasiunea mea, dar, pe langa asta, sunt si un impatimit al industriei automobilistice. In timpul liber, imi place sa calatoresc, sa explorez locuri noi, sa merg pe bicicleta si sa inot. De asemenea, sunt cinefil. Obiectivul meu actual este acela de a-mi intemeia o familie; imi doresc un baietel care sa-mi urmeze pasiunea pentru sport.
